Miercuri, 12 mai, cuplul de bătrânei pare căzut, efectiv, din cer, la I.M.L.Cluj. Cei doi soţi sunt ghidaţi, cu mână de fier, de către nora lor şi aşteaptă să fie poftiţi în cabinetul de consultaţii al instituţiei medicale. Bătrânul prezintă urme teribile de lovituri în jurul ochiului, plus fractură la o mână, iar bătrânica urme de lovituri, tot la o mână. Iar când am aflat motivul pentru care cei doi s-au prezentat la I.M.L. Cluj, am rămas cu gura căscată, ca la spectacol!
Din prima clipă, prezenţa unor oameni în vârstă, bătuţi în aşa hal, mi-a inspirat compasiune. Aşa că le-am spus că sunt jurnalist, întrebându-i apoi ce i-a determinat să vină la I.M.L. Cluj-Napoca, deşi acest lucru era limpede. Bucuroşi, bătrâneii încep să-mi povestească păţania lor, însă din păcate sunt rapid temperaţi de noră – probabil ca să-i menajeze, după se va vedea mai târziu – care preia toată acţiunea pe cont propriu şi le dictează să înceteze orice dialog cu subsemnatul, ordin pe care aceştia, precum nişte copii zglobii, îl vor încălca de fiecare dată când intransigenţa norei dădea urme de slăbiciune.
Şi, în scurtul răstimp în care cei doi au putut vorbi puţin, monosilabic, am dedus elementele principale ale incidentului, care pot constitui subiectul – dacă nu al unei nuvele, atunci cel puţin al unei schiţe de succes. În primul rând, am aflat că bătrâneii – el în vârstă de 71 de ani şi ea de 69 – trăiesc, singuri, într-un sătuc izolat din Sălaj şi au fost aduşi la o unitate spitalicească din Cluj-Napoca după două zile de la incident. Asta, pentru că având gospodărie mare – şi pe nimeni la îndemână care să se ocupe de gospodărie, în lipsa lor, chiar şi pentru o singură zi – aşa că au preferat să sufere, timp de două zile, în tăcere, anunţându-şi fiul doar când durerilor lor au devenit insuportabile. Alt motiv pentru care nora lor le-a tras un perdaf, chiar acolo, cu voce tare, la I.M.L.!
Ei, bieţii, dezvinovăţindu-se, mecanic, arătând că n-au avut în grija cui lăsa găinile… Iată ce mi-a mărturisit, totuşi, bătrânica:
„Avem un nemernic de vecin, de care suntem despărţiţi de un gard, proprietarul unui câine care s-a învăţat să intre la noi şi să ne tot fure ouă din coteţul de găini. Şi, în ziua aia l-am prins, pe câine, chiar când se afla acolo şi lua masa fără probleme. Atunci, ce să fac, am luat o mătură şi l-am zburătăcit pe animal din curtea noastră, fără să-l lovesc. Dar, imediat, a apărut vecinul, cu o falcă-n cer şi alta în pământ, mi-a luat mătura din mâini şi apoi ne-a rupt în bătaie, pe amândoi, chiar acolo, în curtea noastră.” Se opreşte puţin din relatare şi-mi plimbă prin faţa ochilor o mână inertă, vineţie, aprobată tacit de către soţ. Umează o nouă repriză de cenzură a norei ei, care – aflată în parlamentări cu nişte angajaţi – remarcă scena şi o mustră serios, determind-o de data aceasta, pe femeie, să amuţească pe deplin. Curând, după sosirea medicului de gardă, trec la treburi legate de consultul la I.M.L.Cluj-Napoca şi realizează că au comis o eroare: faptele fiind consumate în judeţul Sălaj, iar victimele având adresele de pe cărţile de identitate, tot acolo, cazul intră sub jurisdicţia Inspectoratulului de Poliţie al Judeţului Sălaj. Ca urmare, toţi trei au fost îndrumaţi spre Laboratorul de Medicină Legală Zalău.
Cât despre mine, obişnuit cu astfel de reacţii ale aparţinătorilor unor persoane agresate, nu am taxat în niciun fel, refuzul norei celor doi de a furniza date legate de incident.
Am înţeles-o pe deplin pe aceasta, având de-a face – chiar în ziua respectivă – cu un caz aproape similar, al unei bătrâne sfâşiată de doi câini ciobăneşti, în judeţul Cluj, despre care fiica sa mi-a interzis până şi să-l amintesc undeva, darmite să-l relatez. Lucru, desigur, zadarnic, am făcut-o cu prima ocazie – caşi în cazul acestor soţi din Sălaj – însă menajând-o pe bătrână şi nefurnizând date personale! Totul, să n-o expun furiei iresponsabile a oierului, ins multimilionar, care se comportă în zonă ca pe moşia lui, lăudându-se fără teamă sau ruşine că are bani destui pentru cumpărarea oricărui fel da autorităţi! Un lucru este, însă, cert: satul contemporan românesc este, la această oră, plin de abuzatori ai unor bătrâni, oameni singuri sau neajutoraţi, în faţa cărora până şi poliţia pare neputincioasă. Iar copiii victimelor, stabiliţi la oraş, incapabili de o eventuală intervenţie rapidă, în sprijinul părinţilor, doresc să-i protejeze acţionând, totuşi, într-un mod laş.
Pactizează oarecum cu agresorii, acţionând cu jumătăţi de măsură şi lăsând cale liberă capriciilor viitoare ale acestora! Cum ar veni: să te porţi cu mănuşi – evitând să popularizezi cazul şi să-l faci de ruşine pe infractor – ca nu cumva acesta să se supere şi apoi să iasă şi mai rău!
Sorin Grecu
