Acasă FEATURED Povestea incredibilă a lui Mihăilă Cuc, fostul primar interbelic al comunei clujene...

Povestea incredibilă a lui Mihăilă Cuc, fostul primar interbelic al comunei clujene Ceanu Mare, ucis de Securitate în 1949

87
1

Autoturismul mă aduce până în centrul comunei Ceanu Mare, la circa o sută de metri de gospedăria “memoriei vii” zonei și a singurului scriitor aflat pe o raza de zeci de kilometri, profesorul octogenar Remus Hădărean.

În poartă mă așteaptă însuși magistrul, fost in cei 50 de ani de actvitate dascăl la o mulțime de personalități ale culturii nostre, acesta fiind totodată şi autorul monografiilor despre Ceanu-Mare, dar si al unor cărți beletristice sau documentare, de succes, precum cea despre Klaus Schroder, tatăl fostului cancelar al Germaniei, Gerhardt Schroder, militar căzut pe front pe raza comunei și îngropat apoi în Ceanu Mare.

Cu profesorul Remus Hădărean, “spiritul treaz” al locului

Pășim în curtea vasta a gospodăriei profesorului – situata pe coama dealului – si privirea-mi este atrasa, automat de imensa livada a acestuia, care coboara spre vale, oferind privitorului si o spectaculoasa perspectiva asupra asezării. Intrăm apoi in locuinta rustica a profesorului si a soției sale – la randul sau, învatatoare pensionara.

Ajunsi in camera de lucru a octogenarului – dupa ce am remarcat faptul ca fiecare camera a cladirii “e dotată” cu un corp de biblioteca, plin-ochi de carti, am parte de o alta surpriza placuta: pe biroul acestuia troneaza un calculator modern. Aflu că Hădărean se descurca minunat cu aparatul desi mai incetisor, din cauza varstei lui înaintate. De altfel, domnia sa intreține şi o corespondenta asiduă cu multă lume bună din Cluj si din tara, fiind la curent pana si cu noutățile sau dezbaterile de idei ce apar zilnic pe Facebook!

Dupa minute lungi de discuții despre cunostintele noastre comune, pe care le descoperim repede, în viata sau decedate,  trecem pana la urma la subiectul Mihăilă Cuc, renumitul erou al zonei. Ma corecteaza profesorul: nu singurul, fiindcă mai a mi existat și Simion Mocan, un alt taran vrednic, opozant al comunismului, mort la Canalul Dunăre – Marea Neagră, dar și alți unsprezece deportați în același loc și prin câteva lagăre de muncă – pentru aceeaşi „vinovăție” precum cea a lui Cuc: s-au opus furtului recoltelor de către comuniști, câștigate de ei prin sudoarea muncii.

De altfel, Remus Hădărean este și inițiatorul ridicării monumentului eroilor luptei anticomuniste din centrul comunei Ceanu Mare, realizat cu sprijinul primariei in anul 2003. Îşi incepe acesta confesiunea despre Mihăilă Cuc, precizând că mama acestuia se trăgea din familia Hădărenilor, iar o soră de-a mamei sotiei sale a fost casatorita cu fratele lui Mihăilă, Alexandru, alt persecutat politic de catre regimul comunist:

„Păi, fiind o familie numeroasă, nouă frați, după pensionare m-am intors in sat la vatra strămoşească. Şi incet-incet, după ce-am făcut agricultură, ca orice taran, pe baza realitatilor cunoscute inca din copilarie am hotarat sa fac investigatii, sprijinit fiind de profesorul Valentin Vişinescu din Turda şi de istoricul Vasile Lerchintan – in cazul monografiilor satului, a portretelor dascalilor din Munții Apuseni și a cărții despre Schroder – iar mai târziu, prin intermediul profesorului Stelian Țărău, in cel al documentării atrocitatilor comise de către comunişti asupra consătenilor mei.

Profesorul Țărău a fost, de altfel şi care m-a ajutat sa ajung la o bogata documentare din arhivele CNSAS. venind cu 760 de pagini din dosarele de la C.N.S.A.S. – din sutele de mii existente pe aceasta tema”.

Mihăilă Cuc, cel mai influent om din comună Referitor la asasinarea lui Mihăilă Cuc, cu ochii pe computer, profesorul isi deplaseaza cursorul pe mai multe documente bogat ilustrate – şi incepe demonstatia credintei sale, nestrămutate, că eroul locului, Mihăilă Cuc, a fost lucrat ca la carte de către securitate, prin numeroasele mărturii făcute de o multime de informatori din sat.

Totul a început de la momentul obligării țăranilor să adune grâul la arii, lucru ce se făcea până atunci la gospodăria fiecărui cetatean pentru că autoritățile doreau să supravegheze producția fiecărui țăran, în scopul ridicării cotelor de cereale ale acestora.

Aşa s-a ajuns la obligativitatea aducerii recoltelor în locuri stabilite de autoritate, având paznici, iar producția să fie înregistrată pe loc de către un delegat de batoză, rămânând ân stivă, pentru a fi apoi transportată la baza de recepție din Câmpia Turzii. Și, în multe situații țăranul rămânea fară aproape niciun bob de grau. Mai ales, dupa această hotărâre erau afectați cei care aveau suprafețe mari de teren, cum a fost cazul în Ceanu Mare, unde existau mulți proprietari importanți”.

În aceste condiții, în 1949 a avut loc o adevărată revoltă împortriva aducerii recoltelor la arie, țăranii din cătnele îndepărtate – precum Stârcu, Sturcut, Huda, Fânațe – l-au alungat pe împuternicitul de la Frontul Plugarilor, venit să-i lămurească pe săteni de “beneficiile” treieratului la arie.

„Şi, în aceste condiții trebuia găsit vinovatul, cine altul decât Mihăilă Cuc, fruntaşul satului, fostul primar timp de 25 de ani al comunei, care s-a păstrat înadins departe de aceste manifestări, pentru a nu fi considerat instigator”, explică mai departe profesorul.

Însă, socoteala Securităţii era clară de tot acest om trebuia lichidat, fiind cel mai influent personaj din sat, aşa că în jurul său s-a țesut o adevărată rețea de note informative, mincinoase, care până la urmă l-au dus la pierzanie.. Nu de alta, dar fostul primar liberal, între anii 1921 şi 1946, participase la data de 29 iunie 1946 şi la Congresul P.N.L. de la Turda, lucru care nu putea fi trecut cu vederea de către autorități.

„Filmul” execuției, în varianta Securității

Continuă profesorul, cu vocea tremurând de emoție, arătándu-mi o notă informativă din dosarul aflat la C.N.S.A.S., cea mai grava de altfel, scrisă de o oarecare Moldvai Maria, de fapt o persoană care și-a atribuit acest nume: ,,Aceasta il turna la Securitate, arătând că avea o armă militară îngropată în curte şi zece cartuşe, rămase din timpul războiului.

O altă delațiune relata un incident – la care Cuc nici nu a fost prezent în sală! – de la o şedinţă la care au participat doi delegaţi din partea Frontului Plugarilor, iar oamenii au inceput să vocifereze că nu vor să treiere la arie, ci numai în gospodărie.

Astfel, pe baza acestei delațiuni şi a altora, la casa lui Cuc s-a deplasat, efectiv, pe 8 august 1949 un pluton de execuție, care l-a dus în seara acelei zile, pe un loc aflat in hotarul Ceanului, la Cracoşa şi l-a asasinat cu trei cartuşe in cap. Şi-mi arată raportul şefilor Securității de după împuşcătura mortală, vezi Doamne, cerută de fuga de sub escortă a lui Mihăilă.

Nota noastră: am păstrat intact textul notei securiştilor, inclusiv greşelile de ortografie, menționând că întreg „filmul” uciderii lui Cuc este o mistificare.

O redăm integral:

„DIRECȚIA REGIONALĂ A SECURITĂȚII POPORULUI CLUJ: Înaintăm alăturat actele dresate contra chiaburului CUC MIHĂILĂ din comuna Ceanul Mare jud. Turda, din care rezultă că susnumitul posedă una armă militară și 10 cartuşe. Susnumitul recunoscând la Serviciu, că intradevăr posedă acel armament care ne-a fost semnalată printr-o notă informativă în ziua de 27.7.1949, am dispus ca împreună cu două organe ale noastre să se deplaseze la domiciliul susnumitului pentru a arata locul unde se află acea armă și munitia.

La intrare in comună maşina defectându-se, cele două organe au luat-o pe jos iar individul CUC MIHAIL văzându-se în situația gravă in care se află şi că dacă se găseşte arma ştia că ce pedeapsă va lua, a căutat ca să se eschiveze de a arata locul unde se afla acel armament.

Sus-numitul CUC MIHAIL deşi are etate de 60 de ani, fii foarte robust și puternic a sărit la un organ cu scopul să-l dezarmeze şi să fugă, iar al doilea organ văzând intenția chiaburului l-a impuşcat mortal.

Alăturat se inapoiază in dublu exemplar nota informativă din care reiese că susnumitul posedă armă, declarația susnumitului prin care recunoaşte, precum şi fişa personală. Semnat Căpitan de Securitate Kovacs Mihail şi Sit. de Securitate Popa Vasile”.

Îşi continuă profesorul relatarea, cu glasul gâtuit de emoție:

„După execuție trupul lui a fost lăsat pe câmp, unde a fost descoperit de către ciobanii care au auzit împuşcăturile şi care după plecarea maşinii s-au îndreptat spre locul respectiv. Unul dintre ciobani, cunoscând despre cine este vorba, a alergat în Ceanu Mare, la familia lui Mihăilă, anunțând-o despre cele întâmplate. A doua zi, la cadavrul eroului s-a instaurat pază armată, securiştii nepermițând nimănui să se apropie de el, fiind admisă doar familia, pentru pregătirile de îngropăciune.

Fostul fruntaş al satului a fost înmormântat fără preot, chiar la locul respectiv, iar hotarul unde pe se presupune că ar fi avut loc crima s-a ridicat o cruce”. Şi – arată profesorul abia acum, târziu, pe baza aceloraşi documente ale Securităţii, de la C.N.S.A.S., s-a aflat componenta „maşinii morții”: în față, şoferul Palaci, alături de el Cuc, iar în spatele lor locotenentul Schwartz Vasile și în partea stângă a acestuia plutonierul Pintilie Alexandru. Martorii oculari au relatat că maşina marca Ford s-a întors din hotar cu criminalii pe la ora 23.00, dar ceva mai târziu, arestatul Vana Bazil, aflat în acea perioadă într-o celulă din Securitatea Turda, l-a auzit pe unul dintre cei trei securişti spunând: ,Pintilie, i-am închis pliscul lui Cuc, nu mai cântă”!

După asasinare, a avut loc inventarierea tuturor bunurilor familiei, soția lui Cuc a fost deportată în satul Peștera din județul Constanța, unde a stat cinci ani de zile, singură. Curând, alți unsprezece consăteni de-ai fostului primar au fost duşi la Canal şi-n diferite alte lagăre de muncă.

Printre ei, se detaşează destinul tragic al lui Simion Mocan, decedat după cinci luni de şedere la Canal. ,Un caz aparte l-a constituit cazul acestuia, care ar putea constitui, ca şi-n cazul lui Cuc, subiectul unui roman sau al unui film: Mocan a fost judecat în proces public în Ceanu Mare, pentru că – atenție! nu și-a dezmiriştit, în timp de trei zile, aşa cum i s-a cerut, suprafata de 16 hectare de pe care fusese recoltat grâul.

S-a ales cu o condamnare de unsprezece ani de muncă silnică, rămânând acasă după el soția și cei nouă copii”, mai explică profesorul Hădărean, cu glasul stins şi infinită tristețe în privire.

Răbufneşte din nou acesta, de data aceasta cu o o notă de bucurie în glas: „Să vedeți, totuși, că nu toți au putut fi corupti de către Securitate. A existat un bărbat în sat care-i purta numele, fără să-i fie rudă apropiată, Cuc Mihăilă a lui Ion. Acesta, având doi copii – unul la facultate şi altul la Şcoala Normală – a fost presat timp de doi ani de zile, cu un angrenaj uriaş de oameni de sprijin ai Securității, ca să-l toarne pe fostul primar.

Şi totuşi, deşi a fost amenințat în numeroase rânduri că fiii lui vor fi daţi afară din şcoli iar el va fi închis, ca fost legionar, nu au reuşit să-l determine pe acesta să accepte semnarea unui angajament. N-au avut încotro şi, lovindu-se de refuzul îndârjit al acestuia de a colabora, l-au trecut până la urmă, pe lista supravegheaților.

Am găsit episoadele respective în notele de la C.N.S.A.S.” Şi, în încheierea discuției noastre, magistrul îmi prezintă un grăitor portret, în cuvinte, al eroului Mihăilî Cuc, fostul primar interbelic asasinat, realizat de către medicul Vasile Câmpean, un fiu al satului ajuns în S.U.A.:

 „Pe badea Mihăilă, după cum il agrăiam il ştiam de când era copil. Era un om bun, vrednic şi de omenie. Pe deasupra era şi un român bun. Era cunoscut pe toată Câmpia Ardealului – de la Bobâlna Dejului în jos și la Silivaş – și de la Huedin la Bonțida… Dacă Octavian Goga și Mihai Eminescu l-ar fi cunoscut pe Cuc Mihăilă, de bună seamă l-ar fi găsit ca fiind cel mai cuminte-n sat și mândru-n toate cele”

HOREA LUI CUC, pe care acesta o cânta la nunți, descântat, parcă ar fi presimțit până şi modul în care i se va sfârşi viaţa: Dacă nu-i şi nu-i şi nu-i / Norocu la vremea lui / Dacă nu-i şi nu-i să şie / Rămâne casa pustie Că norocu dacă poate / Scoate omu de la moarte / Şi norocu dacă vrea/Scoate omu din belea Că mi-o spus mama bătrână / Că n-oi muri pe perină/Oi muri în vârf de deal / Împuşcat de-un criminal.

Sorin Grecu – Rezistența Românească – Povești din lagărele de muncă și temnițele comuniste