Alcoolul este o problemă care afectează foarte multe persoane. Mai mulți clujeni au împărtășit cu Gazeta de Transilvania poveștile lor dureroase, în speranța că cei care vor citi vor căuta ajutor în cel mai scurt timp și nu vor permite alcoolului să le fure, silențios, totul.
Majoritatea dintre noi credem că alcoolul este un viciu, însă, puțini știu că acesta este este o boală fizică, mentală și spirituală care progresează continuu dacă nu conștientizăm cât de tare ne poate distruge, pe noi și persoanele de lângă noi, familia și prietenii.
Abordarea problemei alcoolului este adesea dificilă deoarece băutura este acceptată de societate spre deosebire de droguri, care sunt interzise. Astfel nu se poate interzice alcoolul, deși, afectează o mare parte din populație.
România ocupă locul 5 în topul țărilor cu un model de consum de alcool de tip excesiv. Conform undei analize de situație, din 2016, în România, 2% dintre bărbați și 0,6% dintre femei sunt dependenţi de alcool, iar 67% dintre bărbați și 31% dintre femei consumă excesiv alcool. Sunt puține soluții care pot „repara” boala alcoolului, dar cea mai bună și puternică soluție este dorința proprie de a te opri din băut. Există Alcoolici Anonimi din România, însă, aici sunt cazuri mai rare în care un dependent de alcool merge să se înscrie, iar ulterior să se trateze. Majoritatea cazurilor pe care le vedem cu toții zi de zi, sunt cele mai grave și triste. Grave pentru că ajung la boli, și ulterior chiar la decesul prematur. Peste 15.000 de decese se datorează anual consecințelor medicale ale consumului de alcool. Este trist pentru că nimeni nu-i va putea ajuta vreodată în totalitate.
De la un pahar, la dependență
Răzvan este un bărbat de 55 de ani, dintr-o comună din județul Cluj, iar „problemele vieții”, l-au adus în acest stadiu. Deși viața, nu îți dă ceva anume, iar tu trebuie să te mulțumești cu asta. Viața ne oferă atâtea șanse și posibilități dintre care să alegem, dar fiecare se mulţumeşte cu ceea ce-i place.
Cu niște riduri exagerate, ține strâns țigara între două degete. Bărbatul nu arată de 55 de ani, ci de aproape 70. Dar acesta nu este cel mai trist aspect, ci copii, după care tot „jelește” atât de mult. Problemele ne îmbătrânesc, spune acesta. Însă, alcoolul l-a îmbătrânit mult mai tare în acest caz.
„Eram tânăr, ieșisem din armată, iar ca un adevărat bărbat am început să beau cu prietenii. Azi o bere, mâine două…”
Iar după câțiva ani, Răzvan s-a însurat. A făcut un compromis pentru soția lui, promițându-i că nu va mai bea, însă, faptele lui contraziceau puternic cuvintele care ieșeau, parcă, atât de ușor din gura acestuia. A recunoscut chiar el, spunând că a promis de nenumărate ori: „De mâine nu mai beau”
Dar tot a băut, iar cu timpul a și pierdut oamenii de lângă el. Și nu orice oameni ci familia. După divorțul de soția lui, a început să bea tot mai mult. În loc să spună „stop”, să încerce să se schimbe, să devină un alt om, o variantă mai bună a sa, a săpat în interiorul viciului său și a ajuns să facă din acesta o boală. O boală care un doar îl îmbătrânește fizic, ci îi ofilește și sufletul totodată.
„Mulți ani… 5-6 după divorț, spuneam lumii că beau din cauza acestei probleme”, a mărturisit bărbatul.
Deși nu era deloc așa. Răzvan consuma alcool dinaintea căsătoriei. Iar divorțul a fost doar o bulă în care se ascunde, poate chiar și în ziua de astăzi, uneori, crezând că este mai comod să dea vina pe destin decât să își asume faptele.
Cu timpul, și-a dat seama că a pierdut tot, soția, copii și tot ce conta mai mult într-o viață. Mai are două pisici pe care le hrănește zilnic și care-i țin companie în fiecare zi până când copii îl mai vizitează, uneori. El știe că din vina lui au plecat toți. Dar nu-și poate asuma asta, și, nici acum în al doisprezecelea ceas nu lasă jos sticla de băutură din mână.
„Acum locuiesc singur, copii sunt plecați și ei. Acum beau pentru că nu mai am nimic”
Deși se înșeală, are, sau ar putea avea. Dacă cei din jurul lui ar observa că încearcă să se schimbe. Însă de zeci de ani este așa, și nu doar că bea ci atunci când îl apucă „nebunia” mai face și câte o gafă. Chiar el a recunoscut asta, gura nu-i tace uneori, și vorbește fără rost.
De la viciu la boală
Oare merită alcoolul, sau plăcerea de a bea, pierderea familiei sau chiar a vieții? Răzvan a pierdut tot, și pe lângă cazul lui se află mii de persoane care au pățit la fel. Sau chiar mai rău, precum Ioan. Un bărbat de 48 de ani, care în 2018 a murit din cauza alcoolului.
„Nu a avut niciodată familie” – spunea mama acestuia.
Ana a vrut mereu să se ferească de rușine, dar tot acolo a ajuns, însă nu din cauza ei, ci din cauza fiului, care mereu era după băutură, înjura toți vecii și chiar pe ea, uneori. Voia să aibă o familie, copii, nepoți. Dar nu a avut noroc la așa ceva.
„E greu, mai greu e când pleacă el, așa nerealizat, iar tu rămâi”- Spunea Ana
În urmă cu 3 ani și-a îngropat propriul copil. Ce poate fi mai tragic decât asta?
„Poate să trăiești toată viața cu cineva care vezi că moare încet și n-ai cum să îl ajuți, pentru că, până la urma acesta nu are adevărata dorință de scăpa de asta. Este adevărat, unii beau din plăcere iar alții din cauza unei probleme în viață, iar ulterior un se mai pot îndepărta de acest viciu care devine boală. Nu trebuie să-i judecăm, ci dacă putem să-i ajutăm, căci dacă noi nu ajutăm oamenii care sunt mai vulnerabili decât noi, care fac greșeli, cum ne putem numi noi mai buni?”, a adăugat Alexandru, un tânăr care a văzut cu ochii lui cum alcoolul distruge.
Articol scris de Alexandru Daniel Turdean, Jurnalism, anul II, FSPAC
CITEȘTE ȘI:
