Acasă Diaspora Romanul care a contribuit decisiv la trimiterea roverelor NASA pe Marte. Inginerul...

Romanul care a contribuit decisiv la trimiterea roverelor NASA pe Marte. Inginerul Adrian Stoica si “tunurile de lumina” care vor ajunge pe Luna

37
0
romanul-care-a-contribuit-decisiv-la-trimiterea-roverelor-nasa-pe-marte.-inginerul-adrian-stoica-si-“tunurile-de-lumina”-care-vor-ajunge-pe-luna

Un roman se afla printre cei care au un cuvant important de spus in privinta celui mai important centru NASA, Jet Propulsion Laboratory, si implicit al agentiei. Adrian Stoica este adjunctul coordonatorului Biroului de Planificare Strategica, dupa ce a condus timp de 10 ani departamentul de robotica. De altfel, programele de control ale roverelor trimise pe Marte in ultimii ani au fost facute de Stoica si de echipa sa.



Adrian Stoica se poate lauda cu trei proiecte importante pe care le-a dezvoltat de la zero la NASA. Intai de toate, din punct de vedere cronologic, romanul a fost cel care a conceput programul de invatare pentru roboti prin imitatie. Bazele proiectului le-a gandit inca de cand si-a realizat texa de doctorat, in urma cu mai bine de 25 de ani.

“Invatarea prin imitare consta in faptul ca omul ii arata robotului un set de miscari. De exemplu, omul se apleaca, intinde mana, se misca, iar robotul incearca sa-l imite. Prima data, inainte de teza mea de doctorat era aceasta invatare prin demonstratie. Omul arata o actiune, iar ceea ce era observat de catre robot era secventa de actiuni, deci nu miscarea propriu-zisa. Secventa de actiune insemnand ca te-ai apropiat de obiect, l-ai prins, l-ai ridicat. Din punctul de invatare al miscarii pe care l-am introdus eu, noutatea e observarea miscarii efective, a modalitatii de ridicare, nu secvential. Asta simplifica invatarea si executia de catre roboti, in conditiile in care e vorba de roboti humanoizi. Am fost primul din lume care am venit cu asta”, explica el.

Energie pentru viitoarele baze umane de pe Luna

Un alt proiect gandit de Adrian Stoica este cel al turnurilor solare care ar urma sa asigure energia pentru primele baze permanente umane pe Luna. Pentru inceput acestea vor fi amplasate in zona Polului Sud al Selenei, probabil in urmatorii 10 ani.

Turnurile solare reprezinta varianta agreata de NASA, desi pana acum au fost facute diverse propuneri, ajungand pana la solutii de centrale nucleare care sa alimenteze cu energie viitoarele baze lunare. Insa varianta propusa de Adrian Stoica a fost aprobata dupa ce s-a ajuns la concluzia ca cel mai simplu si cel mai economic ar fi sa se utilizeze energia solara. Cu atat mai mult cu cat energia solara e mai puternica pe Luna fata de Pamant, unde atmosfera opreste o treime din aceasta energie.

“Polul Sud e cel mai atractiv punct de explorare si de asigurare a unei continuitati de prezenta umana pe Luna. Acolo exista iluminare solara aproape continua, doar cu cateva ore de intrupere atunci cand soarele dispare dupa niste munti. Evident, se roteste Luna, dar de acolo ai impresia si vezi tot timpul soare. Daca ai fi la Ecuatorul Lunii, ai vedea 14 zile non stop soare si tot atatea bezna. Turnurile solare vor fi plasate pe inaltimi, iar prin panourile solare, prin reflectoare, oglinzi, vor dirija nu numai lumina, ci vor incalzi si zonele reci. Astfel, vor permite echipajelor umane si robotilor sa opereze in conditii mai aproape decat cele de pe Terra”, mai explica Stoica.

“Contributia mea a fost legata in primul rand una legata de studiul acestor turnuri si reflectoare care vor directiona lumina si energia solara. Asta va asigura 100% energie in permanenta. Turnurile ar putea fi mobile, caz in care ar putea fi ceva mai mici. Daca nu sunt mobile, vorbim de turnuri de 100-300 de metri, cu diametrul de 30-40 de metri. Ele vor fi facute din materiale usoare care se vor desface exact ca un origami, ca o floare dintr-un boboc”, mai adauga el.

In clipa de fata, NASA deja a deschis finantarea si are mai multe propuneri pentru structuri de acest gen de turnuri solare. Momentan, au fost comandate niste turnuri mai mici, de 10-15 metri. “Din ce am discutat, vor urma si unele mari. Energia obtinuta prin intermediul acestor turnuri va fi folosita ulterior si pentru industria miniera, care pe Luna include si apa. Pe Luna apa se afla in roca si trebuie extrasa de acolo. Extragerea apei pe Luna ar fi echivalenta ca si cum am extrage pe Pamant apa din beton in loc sa o luam din izvoare sau din lacurile de acumulare”, a mai afirmat Stoica.

“Marte nu a fost explorat nici macar 1%”

In paralel cu proiectul turnurilor solare, romanul s-a concentrat si pe roverele trimise de NASA pe Marte. Algoritmii si programele de control pentru toti robotii trimisi in ultimii 10-12 ani pe Marte au fost facuti de Adrian Stoica si de echipa pe care a condus-o in cei 10 ani, intre 2008 si 2018, perioada in care a fost directorul departamentului de robotica. Ultimul, Mars Perseverence, se afla in drum spre Marte si ar urma sa ajunga acolo la jumatatea lunii februarie, mai exact pe 18.

Distanta fata de Marte nu e fixa, iar de obicei roverele trimise de pe Terra ajung acolo in aproximativ 6 luni. Scopul ultimei misiuni este de a culege roca martiana. Va ramane permanent, nu se mai intoarce, iar roca va fi trimisa pe Pamant abia prin urmatoarea misiune.

Marte continua sa aiba enigme, iar Adrian Stoica nu exclude aparitia unor surprize de proportii.

“Pana acum, Marte nu a fost explorat nici macar in proportie de 1%. Au fost explorati doar cateva sute de kilometri in linie, sa zic asa. Asta inseamna ca surprize pot sa apara in continuare. Surprizele depind de distanta, dar si de instrumentele avute la bord. Ceea ce stim e doar partea de deasupra a aisbergului. E posibil sa descoperim microrganisme. Pe ce ne bazam acum asteptarile? 1. Decoperirea a ceva concret. 2. Ce modele formam pe masuratorile pe care le facem ne dau incredere. De fapt, nu e exclus sa gasim chiar si pe Luna, anumite microoragnisme, desi acolo conditiile sunt si mai vitrege”, e opinia lui Stoica.

Asa cum nu exclude descoperirea vietii pe Marte sau chiar pe Luna, romanul considera ca nu ar trebui sa scoatem din calcule existenta unor forme de viata avansate in univers, poate chiar civilizatii cu mult superioare celei terrane. Iar Adrian Stoica nu e singurul de la NASA care gandeste in acest fel.

“Viata, asa cum o stim noi, e legata de apa. Existenta vietii in alta parte este foarte probabila, inclusiv din punct de vedere matematica. Noi avem aici un model antropomorfic, dar ar putea exista forme de viata foarte diferite, de dimensiuni diferite, cu metabolisme diferite, adica foarte diferit de tot ceea ce stim si tot ceea ce ne imaginam.

O civilizatie care a reusit sa cucereasca spatiul, ar trebui sa fie foarte superioara civilizatiei noastre. Ar fi aici doua scenarii: unul ca orice confruntare ne-ar fi imediat fatala sau al doilea ca nici macar nu ne-ar lua in seama, exact la fel cum trecem noi pe langa o furnica. La o scara galactica din punct de vedere al timpului si al tehnologiei actuale, daca s-ar face un contact ar fi mica posibilitatea sa gasim o civilizatie la acelasi nivel cu noi”, e concluzia lui Stoica.

Planurile NASA pentru cucerirea spatiului

Pana sa descopere viata in cosmos, NASA se concentreaza pe alte proiecte ambitioase. Revenirea pe Luna, construirea unor baze lunare permanente, dar si cucerirea lui Marte sunt cateva dintre proiectele la care se lucreaza deja intens. Nu insa si singurele. Nu intamplatotr a aparut si concurenta, iar americanii nu sunt singurii interesati de aceste obiective. China vine cel mai puternic din urma, iar Rusia nu renunta nici ea la visul cuceririi spatiului. Iar miza e enorma, pentru ca cei care vor reusi sa faca primii acest lucru vor puncta la imagine, dar si pe plan politic, economic si chiar militar.

“Oficial, planul NASA vorbeste de 2024 pentru intoarcerea primului barbat si a primei femei pe Luna. Ideea asta cu prima femeie a aparut prima oara la chinezi, care sunt concurenti. In clipa de fata se prefigureaza o oarecare intarziere. Competitia asta pentru Luna nu este doar stiintifica. Este la fel ca in anii ’60, o competitie si cu scop strategic. Competitia este pana la urma si una economica.

Primele baze umane, depinde si ce se defineste prin baza. Aici si rolul partenerilor comerciali este important. Partenerii cum sunt Space X, Blue Origin, care au planurile de acum practic independent de Guvernul SUA si nu au nevoie de finantare de la stat. Sigur vom avea mult mai multe lucruri pe Luna, poate chiar si zboruri de firme private”, anunta expertul roman.

NASA priveste chiar mai departe, iar urmatoarele tinte sunt satelitii naturali ai lui Jupiter. Aici, existenta unor oceane de apa aflate sub straturi de gheata de zeci de kilometri le da numeroase teme specialistilor agentiei, care nu exclud nici gasirea unor eventuale forme de viata.

“Eu personal sunt mai interesat de Luna, dar asta nu reflecta neaparat strategia noastra. Noi am fost primii de fapt care am facut acum 50 de ani roboti trimisi pe Luna. Pentru noi, misiunile importante sunt Europa si ceilalti sateliti ai lui Jupiter. E vorba de corpuri in sistemul nostru solar care au oceane de apa sub gheata, undeva la 20-30 de kilometri. Misiunile noastre acum sunt sa gasim solutii cum vom ajunge la aceste oceane sa le exploram. Si e vorba de o orientare catre stiinta”, incheie Adrian Stoica.