Andrei Șaguna, născut la data de 20 ianuarie 1809 la Miskers, Ungaria și decedat în 28 iunie 1873 la Sibiu, a fost un mare mitropolit ortodox al Transilvaniei și luptător declarat pentru drepturile românilor din Transilvania. Andrei Șaguna s-a născut la Mișcolț (Mișcolț) în nordul Ungariei din părinți aromani și catolici.
În 1816, Anastasie (numele de botez al lui Andrey) a început școala la Mișkolț. A continuat să studieze la Gimnaziul Catolic al Fraților Piari din Pesta, care a fost finalizat în 1826. S-a convertit la Biserica Ortodoxă la 29 decembrie 1826. Între 1826 și 1829, a urmat filosofia și dreptul la Buda. Ulterior, a plecat la Vârșeț în 1829, unde a studiat teologia.
La 1 noiembrie 1833, s-a călugărit și își ia numele de Andrei. În 1846, a fost numit preot al eparhiei Transilvaniei, iar la 18 aprilie 1848, în timpul revoluției, a fost numit mitropolit al Transilvaniei. Este o mare figură a națiunii române, un conducător înțelept, prudent și echilibrat al românilor din Transilvania, în orice moment dificil.
Începând cu 1855, Șaguna a reorganizat educația teologică la Sibiu sub forma Institutului de teologie și pedagogie, seminarul Andreian. Începând din 1854, a organizat peste 800 de școli primare. Tot sub îndrumarea sa a fost înființat și gimnaziul ortodox din Brașov și Brad. Gimnaziul din Brașov (astăzi Academia Națională „Andrei Șaguna”) a fost finalizat în 1850 și, prin urmare, este unul dintre cele mai vechi licee din România.
După 1860, a devenit membru al Senatului Imperal de la Viena, a fost membru al Parlamentului transilvănean din 1863 până în 1865 și a co-prezidat Conferința Națională Politică Română din Sibiu (1861) și Congresul Național Român. Alba Luria (1863). În 1871, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
“Mitropolitul Andrei Saguna a fost un barbat extraordinar, trimis de Providenta Divina pentru fericirea poporului sau; ca el a fost un Moise, pentru ca si el, ca si acela, a eliberat poporul sau, conducandu-l in pamantul autonomiei si independentei; si el, ca si acela, dadu poporului sau tablele legii: Statutul organic; si, in fine, lovi in piatra si dadu apa cereasca poporului sau: stiinta, lumina, cultura. Despre un astfel de barbat, pe drept cuvant, se poate zice ca el, pururi va straluci ca un luceafar pe orizontul bisericii si natiunii romane” , potrivit istoricului Nicolae Popea.
