Fenomenul Piața Universității, din 13-15 iunie 1990 e, fără discuție, unul dintre cele mai discutate din istoria recentă a României. A produs patimi uriașe, s-a lăsat cu oase rupte și acte de brutalitate rar întâlnite, a ucis vise, a năruit speranțe, a adus condamnări în justiție și în presă. A fost văzut ba ca o încercare de lovitură de stat, ba ca „adevărata Revoluție română”, de data asta ratată.
Nu vom vorbi însă de acestea mai jos, ci de o poveste care poate să reprezinte cu adevărat ceea ce înseamnă „visul românesc” post-1989. Complet diferit de „visul american”, în care un om întreprinzător o ia de jos și ajunge în vârf. Aici, în România, „visul” e exemplificat cel mai bine prin expresia „La vremuri noi, tot noi”. E vorba despre Georgiana un om de afaceri de succes. Fiica lui Mihai Chițac, unul dintre cele mai controversate personaje din istoria recentă a României, omul care a reprimat două revoluții, arată impact.ro
Povestea generalului Mihai Chițac și a fiicei sale
Povestea lui Mihai Chițac e una cu adevărat interesantă. A fost unul dintre generalii trimiși de Ceaușescu pentru a reprima revolta de la Timișoara, din postura sa de comandant al Trupelor Chimice. A fost consemnat și un moment care a arătat cât se sârguincios era în meserie când le-a strigat subordonaților: „La canaliile astea le trebuie Revoluție? Lasă că le arătăm noi!”, înainte de a pune mâna pe un pistol automat și de a trage personal în manifestanți. Imediat după ce revolta s-a transformat în revoluție și a adus schimbarea regimului, reprimantul din urmă cu doar câteva zile a fost instalat de noul guvern Petre Roman în funcția de ministru de interne.
El a fost cel pe care a picat „măgăreața” de a reprima manifestațiile din Piața Universității, în data de 13 iunie 1990. Nu s-a achitat cu prea mare succes de misiune, fiind nevoie de intervenția minerilor. În piață se scanda destul de des „Chițac, Chițac, să fie ras în cap”, și, culmea, justiția din România chiar l-a pus sub acuzare și l-a condamnat. Nu pentru bastoanele pe spinare aplicate manifestanților din Piață, ci doar pentru ce a făcut la Timișoara.
Dar, evident, nu în mandatul de președinte al lui Ion Iliescu, ci în 1997, la un an după ce acesta căzuse de la putere. În 2004, chiar înainte de a cădea din nou de la putere Iliescu, justiția a acceptat recursul lui Chițac și l-a achitat. A fost recondamnat mai apoi, după schimbarea de regim și venirea lui Traian Băsescu la putere.
Georgiana a intrat în topul femeilor de succes direct pe locul 1
2004, ultimul an de „glorie” al PSD-ului „iliescian” avea să fie anul în care apare în spațiul public și numele Georgianei Pogonaru. Nu oriunde, ci în topul realizat de Revista Capital, 50 de femei de succes din România. Și direct pe locul 1! Puțină lume știa însă că e vorba exact de fiica lui Mihai Chițac.
Asistent universitar la catedra de Cataliză și Catalizatori a Facultății de Chimie la începutul anilor 90 (n.r. tatăl ei, după cum am arătat mai sus, fusese comandant al Trupelor Chimice ale României), își face împreună cu soțul, Florin Pogonaru, o firmă care crește într-un an cât alții în zece. Evident, o firmă de comerț exterior, dar nu ocupându-se cu aducerea de blugi sau aur din Turcia, cum făceau oamenii fără relații ai acelor ani tulburi. Soțul, Florin, ajunge și în guvernul României sub președinția lui Iliescu, în 1993. Ca secretar de stat, la ministrul Reformei Economice.
Doamna Pogonaru face comerț cu produse metalurgice, iar la jumătatea anilor 90 se asociază cu un grec, Michael Lebidakis, și face firma Romcolor. Iar de aici, ajunge direct în primele topuri ale îmbogățiților României. Soțul ei pleacă de la guvern și se face director de bancă.
„Tata nu m-a ajutat cu influență. Tata nici nu are bani, doar pensia din care plătește avocați. A plătit mult, e singurul care plătește pentru ce s-a întâmplat la Timișoara”, spunea Georgiana Pogonaru în 2004.
Leading Women Entreprenuers of the World o alege ca ambasador în 1999, iar soțul, Florin, își continuă și el ascensiunea, ajungând președinte al Asociației Oamenilor de Afaceri din România în 2000.
„Nu am avut mulți bani când am început afacerea. Am avut puține acțiuni în firmă. Dar a fost profitabil, am reinvestit și așa am ajuns să am mai multe procente”, explica ea despre succesul în afaceri.
Mall-ul de la Obor, inițiat de ea și fiul ei
2005 o găsește tot pe locul 1 în topul femeilor de succes din România, iar în 2008 cade pe locul 3. Iar 2007 este anul în care primește și o recunoaștere internațională de marcă, cu care puțini români s-ar putea mândri. Este numită consul onorific al unei țări (Islanda) la București.
Numele ei reapare ani mai târziu însă, când este desemnată să se ocupe de strângerea de fonduri pentru ca statul român să poată să cumpere opera de patrimoniu a lui Constantin Brâncuși, Cumințenia Pământului. Atunci, în 2016, oficialitățile i s-au adresat din postura de președinte al Asociației Patrimoniu pentru Viitor.
În 2022, trebuie menționat că ultima reușită importantă în spațiul public a Georgianei Pogonaru este Veranda Mall. Complexul Comercial de lângă Piața Obor din București este inițiat de ea, împreună cu fiul ei Andrei, absolvent al Universității Cambridge din Marea Britanie. 60 de milioane de euro este invesstiția totală în mall-ul respectiv, iar fiul se lansase și mai departe în afaceri, urmând să dezvolte un proiect cu fotovoltaice.
29 este locul pe care îl ocupă acum în Top 50 Forbes al celor mai influente femei din România. Mihai Chițac a murit de cancer, cu câteva zile înainte să împlinească 82 de ani, în 2010.
