Acasă Eveniment Revolutia din 1989, 31 de ani fara raspuns si fara vinovati pentru...

Revolutia din 1989, 31 de ani fara raspuns si fara vinovati pentru sangele varsat

64
0
revolutia-din-1989,-31-de-ani-fara-raspuns-si-fara-vinovati-pentru-sangele-varsat

Au trecut 31 de ani de la inceputul Revolutiei romane, iar istoricii lucreaza, in continuare, cu ipoteze. Fara concluzii clare.

Citeste toate textele scrise de Florian Mihalcea pentru Ziare.com

Cu toate ca, exceptand anumite detalii, cei care s-au aplecat atent asupra evenimentelor din decembrie 1989 – procurori militari, istorici, revolutionari, autori ale unor carti-document, scriitori, oameni al caror destin s-a schimbat definitiv in acele zile – stiu ce s-a intamplat, stiu de ce s-a intamplat, stiu cine a tras cu arma si cine sunt victimele celor care au tras.

Nu toate procesele derulate in instante in acesti 30 de ani au fost finalizate. A ramas pe rolul institutiilor judiciare, de exemplu, dosarul care se refera la evenimentele care au avut loc dupa 22 decembrie 1989, dupa fuga lui Ceausescu, perioada in care s-a inregistrat cel mai mare numar de victime. Fara o sentinta in acest proces (care abia a inceput), este greu sa tragem concluzii oficiale definitive, mai ales ca diverse grupuri implicate in evenimentele din acele zile prezinta propriile lor versiuni, de cele mai multe ori vizibil diferite.

Sentinta se lasa, insa, asteptata.

Rechizitoriul Parchetului a constatat ca din grupul numeros despre care se afirma ca a organizat si instrumentat diversiunea care a avut loc dupa 22 decembrie 1989, au mai ramas in viata doar trei inculpati. Si acestia au o varsta inaintata. Daca pana la finalizarea procesului se constata ca toti inculpatii au decedat, dosarul se inchide, fara a produce o sentinta-concluzie.

Nu este de neglijat nici faptul ca o parte dintre revolutionari contesta rechizitoriul, afirmand ca lista inculpatiilor ar fi mult mai mare si ca rechizitoriul este, in acest sens, incomplet.

Un lucru se desprinde, totusi, din acest rechizitoriu: nu au existat teroristi. Dar nici aceasta afirmatie nu are un acord unanim.

A existat (sau exista inca) un institut care avea menirea de a se ocupa de studierea Revolutiei romane. De la acest institut s-ar fi asteptat o concluzie, adica mult-clamatul “adevar al Revolutiei”. Institutul Revolutiei Romane a fost puternic contestat, insa, de o mare parte a societatii civile. Motivul: institutul incerca, spun contestatarii lui, sa deformeze realitatea, prin prezentarea faptelor intr-o maniera din care sa rezulte ca nu a fost vorba despre o diversiune organizata, ca teroristii au existat cu adevarat si ca Frontul Salvarii Nationale, formatiune politica creata dupa Revolutie cu scopul de a lua locul Partidului Comunist, chiar a incercat sa democratizeze Romania, aflata atunci intr-un haos total.

31 de ani e totusi putin pentru ca istoricii sa se puna de acord, si – mai ales daca au participat ei insisi la evenimentele din decembrie 1989 – sa incerce sa fie obiectivi. Poate ca nu este, inca, momentul sa avem o fila de istorie redactata de un colectiv de istorici total impartiali, fila care ar putea fi prezentata axiomatic. O poveste simpla, a unui personaj-actor al acelor momente este, acum, cred, mai relevanta pentru cine vrea sa inteleaga ce si de ce s-a intamplat cu adevarat.

A vrea sa scrii istoria acelor zile este o incercare – ce nu poate ramane altfel decat o incercare – cel putin acum, subiectiva.

Revolutionarii (grupati in diverse factiuni) si istoricii nu se pun de acord nici cand vine vorba despre punctarea zilei de inceput a Revolutiei si nici despre durata ei reala.

Cei grupati in jurul lui Tokes Laszlo considera ca Revolutia a inceput in 15 decembrie. Ziua in care, in fata locuintei pastorului reformat s-au adunat primii enoriasi, veniti la chemarea sa (rostita la predica din duminica anterioara), pentru a se opune evacuarii pastorului lor si alungarii lui din Timisoara, asa cum suna o sentinta judecatoreasca ce urma sa fie pusa in executare.

Ziua de 16 decembrie este ziua in care etnici romani, sositi si ei in fata bisericii reformate, au aprins lumanari si au cantat “Desteapta-te, romane!”. Cei care sustin ca Revolutia a inceput in 16 decembrie spun ca in acea zi protestul a devenit unul transetnic si s-a transformat intr-unul anti-ceausist si anti-comunist, avand loc si primele confruntari cu organele de ordine, precum si distrugerea simbolurilor comuniste.

Arestatii in zilele lui decembrie (si au fost aproape 1000 in Timisoara), ranitii si familiile celor decedati in zilele de 17,18 si 19 decembrie 1989, sunt cei care sustin ideea zilei de 17 decembrie.

Altii considera ca ziua de 20 decembrie a insemnat inceputul, ziua in care Timisoara a devenit primul oras liber, ziua cand s-a constituit Frontul Democrat Roman, un partid politic ce a preluat controlul orasului inca in plina epoca ceausista si cand a aparut si primul program revolutionar. Cei din balconul Operei sustin ca pana atunci putem vorbi despre o “revolta populara”, fara lideri si fara program si ca Revolutia propiu-zisa a inceput in 20 decembrie, fara legatura cu protestul din fata casei parohiale a lui Tokes Laszlo, protest care avea doar scopul, spun ei, de a-l sprijinii pe pastorul reformat.

De la Bucuresti si din alte orase se clameaza ziua de 21 decembrie 1989, cand miscarea a devenit una nationala, iar pentru grupul pucist care a asteptat plecarea lui Ceausescu pentru a prelua puterea in sediul Comitetului Central, ziua de 22 decembrie constituie ziua Revolutiei.

Recent, Societatea Timisoara a emis o alta versiune: Revolutia a inceput in 15 decembrie 1989 si s-a incheiat (prin restauratie) in 15 iunie 1990, odata cu interventia minerilor in Piata Universitatii din Bucuresti.

Citeste si https://ziare.com/social/revolutia-din-1989/revolu-ia-din-1989-este-legata-de-timi-oara-de-figura-pastorului-la-szla-t-ka-s-1650415

Vorbim despre un proces revolutionar complex, determinat de proteste, incercari mai mult sau mai putin reusite de lovituri de stat, promovarea unui program ideologic – Proclamatia de la Timisoara, prin cea mai mare demonstratie anticomunista din Europa de Est – cea din Piata Universitatii, interventii ale fortelor paramilitare (mineri, muncitori), alegeri (cvasi constientizate de catre un electorat total nepregatit), actiuni armate, procese, tribunale ad-hoc, ziare impartite ca manifestele, la iesirea din metrou, arestari abuzive….

Asa arata o Revolutie, in numele careia multe lucruri, altfel ilegale, devin permise.

Si era sa uit sa reamintesc de teroristi…

Toata lumea e de acord ca a avut loc o Revolutie. O Revolutie atipica, ce-i drept, departata de formulele clasice definite de Marx.

Au trecut 31 de ani. De ce s-au ridicat romanii impotriva regimului dictatorial comunist? Asa cum spuneam, cel mai bine invatam istoria ascultand povesti despre vremurile trecute.

Rusalii, 1951.

Mii de familii din Banat au fost deportate in Baragan. Membrii lor erau considerati ca fiind dusmani ai poporului: “chiaburi”, sarbi “titoisti”, svabi, aromani… Au fost coborati din vagoanele de vite, pe un camp uscat. “Aici veti locui!”- li s-a spus. Au sapat gropi sa se adaposteasca. A inceput sa ploua. Un copil nou-nascut dormea intr-un sertar al unui scrin coborat in bordei. Cu cat crestea apa in locuinta sapata in solul malos, parintii il urcau pe copil intr-un sertar mai sus…

Fenes (un sat in muntii Banatului), 1952.

Unul din luptatorii anticomunisti a fost impuscat intr-o ambuscada. Cadavrul a fost legat de securisti de un camion militar si tarat prin praf, pe un drum neasfaltat, pana la Teregova. Acolo a fost atarnat pe un copac, in mijlocul comunei si a fost lasat asa trei zile. Mama tanarului asupra caruia se revarsa mania proletara a fost obligata sa urmeze, pe jos, camionul…

Ploiesti (tarziu, in anii 70)

Un muncitor, cu convingeri de stanga, credea ca dictatura lui Ceausescu este departe de ideologia unui partid socialist. I s-a dat pasaport, a mers in Franta, unde a tinut o conferinta de presa, organizata de marile federatii sindicale de la Paris. Apoi, culmea, s-a intors in tara. A fost internat intr-o clinica de psihiatrie, unde a devenit victima experimentelor medicale ale securitatii. Una din practici era sa fie dus intr-o padure unde i se simula, din nou si din nou, executia…

Timisoara (aproape de macazul unei linii de tramvai)

Un preot vorbeste la o televiziune straina despre planul lui Ceausescu de a distruge satele din Romania. Europa libera si BBC popularizeaza gestul disident. O instanta hotaraste ca preotul sa fie stramutat intr-un sat din Ardeal. In momentul evacuarii, oameni cu lumanari in maini se opun. Cineva se urca pe un tramvai si striga “Jos Ceausescu!”. S-a facut liniste. Pentru o vreme…(16 decembrie 1989).

Citeste si https://ziare.com/social/revolutia-din-1989/ziua-care-a-schimbat-protestul-timisorenilor-in-revolutie-16-decembrie-1989-securitatea-scoate-trupele-in-strada-1650647

Despre ce vrei sa scriem?