Acasă Eveniment VIDEO Omul care a oprit tramvaiele in 16 decembrie 1989 la Timisoara....

VIDEO Omul care a oprit tramvaiele in 16 decembrie 1989 la Timisoara. Vorbele ramase in istorie: “Doamnelor, poftiti la revolutie!”

154
0
video-omul-care-a-oprit-tramvaiele-in-16-decembrie-1989-la-timisoara.-vorbele-ramase-in-istorie:-“doamnelor,-poftiti-la-revolutie!”
Timp de lectura: 3 minute

Una dintre figurile emblematice ale Revolutiei din 1989 izbucnita la Timisoara este poetul Ion Monoran, cunoscut drept “Omul care a oprit tramvaiele” in seara zilei de 16 decembrie 1989 in Piata Maria.



Momentul este unul hotarator pentru ca a transformat protestul intr-o uriasa manifestatie de strada care a strans mii de oameni. A fost semnalul Revolutiei, care va cuprinde toata tara.

Dupa ziua de 15 decembrie, Securitatea se mobilizeaza si isi scoate trupele in strada. In 16 decembrie, in fata casei pastorului Lazslo Tokes, erau adunati mii de oameni. Poetul Ion Monoran aflat in multime va opri tramvaiele pe ambele sensuri, blocand astfel toata circulatia. Piata e plina de lume. Monoran spune multimii ca este nevoie de “lideri”. In acelasi timp, martorii povestesc o scena istorica. Dupa negocierile cu vatmanii speriati, pe care i-a convins ca este un protest pasnic, Monoran s-a adresat femeilor adunate in preajma cu vorbele “Doamnelor, poftiti la revolutie!”.

(16 decembrie 1989, oprirea tramvaielor in Piata Maria, Timisoara)

La fata locului vor veni autospeciale de pompieri, dar si un pluton de interventie. Au ordin de la primul secretar al Comitetului Judetean PCR, Radu Balan, sa disperseze multimea. Incearca sa imprastie multimea cu jeturi de apa si caini. Unii sunt retinuti. Ordinul venise de fapt de la Nicolae Ceausescu. Timisorenii nu renunta la protest, insa se deplaseaza in coloane spre Comitetul Judetean de Partid. Demonstrantii ataca sediul CJ al PCR, sparg geamuri, incearca sa smulga stema aflata pe peretele cladirii.

Ion Monoran, sub lupa Securitatii

Poetul Ion Monoran insa nu este la prima “abatere”. In istoria sa personala se va intalni cu Securitatea inca din 1971 cand fusese exmatriculat pentru incercarea de trecerea frauduloasa a frontierei. Pe atunci liceean, Ion Monoran va pune la cale, impreuna cu colegi de scoala, sa fuga din tara, in Occident. Despre aceasta tentativa Securitatea va afla, ca urmare este exmatriculat.

Din cauza acestui “dosar”, dupa terminarea liceului, absolvit in 1978, nu va putea da admitere si este trimis sa faca Armata la Batalionul Disciplinar. Intalnirea cu Securitatea isi va pune amprenta pe destinul acestuia. Desi nu va intra la facultate, Ion Monoran va fi un membru activ al Cenaclului literar “Pavel Dan” al Casei de Cultura a Studentilor. Cenaclul este unul dintre cele mai importante din tara. Ion Monoran este considerat unul dintre numele importante ale poeziei romanesti – Generatia 80, atunci in formare.

Monoran, unul dintre fondatorii ziarului Timisoara

Dupa Revolutie, Ion Monoran va fi si unul dintre fondatorii cotidianului Timisoara, unul dintre cele mai importante publicatii ale Revolutiei si a anilor 90. De asemenea, va fi si unul dintre fondatorii Societatii Timisoara, alaturi si de cei care au scris mai apoi Proclamatia de la Timisoara. Ion Monoran si-a adus masina de scris in “slujba” infiintarii ziarului Timisoara, ia in anumite perioade chiar a gazduit intreaga redactie in apartamentul sau.

Generatia 80

Debuteaza in literatura in anul 1976, in revista Forum Stundentesc. A murit in 1993, cu cateva zile inainte sa apara primul sau volum de poezii. Inainte de 1989 nu a putut publica. Ion Monoran este considerat unul dintre numele de referinta a Generatiei 80. Primul volum de poezie, “Locus periucundus”, editura Marineasa, cuprinde poeme scrise in perioada 1975-1989, intr-o selectie realizata de autor insusi.

Despre poezia lui Ion Monoran va scrie Mircea Cartarescu etichetand-o drept “poezie biografica”, iar scriitorul Marcel Tolcea va scrie ca Monoran este “model totemic al generatiei ’80”. Pentru Ziarul Timisoara, Ion Monoran a fost cel care, in momentele grele de la inceput, in 1990, a gasit intotdeauna solutii.

El a procurat prima masina de scris, iar la un moment dat a gazduit in apartamentul sau intreaga redactie a ziarului. Poetul obtine, in scurtul sau destin literar, o serie de premii, printre care: Premiul pentru Poezie al revistei literare Orizont (1987), Premiul “Nichita Stanescu” pentru Poezie Contemporana (1987), Premiul Concursului de Creatie Literara (Satu-Mare, 1987), Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timis, pentru volumul Locus periucundus si este declarat, post-mortem, Cetatean de Onoare al Municipiului Timisoara.


Articolul precedentCristian Ghinea, atac dur la adresa lui Orban: “Nu merge cu noi. Ludovic, disperarea si metodele astea nu te ajuta acum”
Articolul următorAsociatia ACCEPT: “CCR a oprit un atac grav asupra democratiei si a libertatilor de gandire, exprimare si autonomie academica