Reporterii Din |interior au fost în două dintre cele cele mai mari comunităţi de lăutari pocăiţi şi artişti ai muzicii gospel penticostale din România. Ce îi face pe tot mai mulţi artiști să se pocăiască şi cum a schimbat religia stilul de viaţă al rromilor vedeți într-un reportaj special „Din |interior”.
Credinţă. Spectacol. Pocăinţă totală. Ei sunt romii ortodocşi care au trecut la religia penticostală, un cult recunoscut oficial în România, cu săli de adunare, reguli stricte, învăţământ teologic şi aproape 400 de mii de adepţi care cred că Dumnezeu este răspunsul la toate întrebările şi necazurile lor. Credinţa le-a schimbat radical stilul de viaţă. Mulţi au renunţat la tradiţia lor din moşi strămoşi: muzica lăutărească.
„Dacă-mi dai toată ţara să cânt o strofă dintr-un cântec lăutăresc, nu mă uit la nimic, am făcut o juruinţă. Cu Dumnezeu nu e de joacă”, spune celebra cântăreață de muzică de petrecere Gabi Luncă.
„Mulţi încă nu sunt hotărâţi dacă să se declare romi sau nu, majoritari adică. Sunt comunităţi de oameni care foarte greu pot fi integraţi”, spune pastorul Emanuel Onoriu.
„Orice pregătire şi orice instituţie din România nu ne-a civilizat pe noi, romii, cred. Pocăinţa este, pot să spun, cea mai frumoasă şcoală, şcoală nu numai de reabilitare, dar şi de mântuire şi schimbare”, arată pastorul Vasile Căpitanu.
De la manele și bani, la gospel și rugăciune
Lumea a auzit de comuna Glina, pentru că acolo se află groapa de gunoi a celui mai mare oraş din România, Bucureşti. Pentru cunoscători, însă, Glina înseamnă altceva: unul din locurile în care trăiesc cei mai mulţi lăutari care au trecut la religia penticostală: 20 de muzicanţi s-au pocăit şi alţi 50 se află în plin proces de convertire. Au renunţat la bani, prieteni, libertate şi, în transformarea lor, au rezistat tuturor ispitelor.
Nicu Zâna – lăutar, povestește despre reacțiile cu care s-a confruntat în momentul în care a decis să treacă la religia penticostală: „Băi nebunule, te-ai dus acolo la ăia, unde vă îngropaţi în cearceafuri din astea, te-ai dus la pocăiţi, să nu mai bei, să nu mai fumezi, să nu mai…?”
„Au început să vină băieţii după mine, lăutarii, să-mi aducă arvună, să mă duc la altă nuntă. Am făcut faţă la câţiva, le-am spus că m-am pocăit şi nu mai cânt la nunţi. Au început să mă dea de nebun. Cum, mă, eşti nebun la cap? Cum nu mai cânţi? Da’ ce Dumnezeu e ăsta? Da’ ce pocăinţă e asta?”, povestește Fane Macioi, pastor.
– Cum era înainte viaţa dumneavoastră înainte să vă pocăiţi? Viaţa dumneavoastră de lăutar?
– O viaţă foarte frumoasă. O viaţă care, după cum ştie foarte multă lume despre viaţa de lăutar, cam ai tot ce-ţi trebuie. Distracţie, plăceri pământeşti, dar trecătoare. Dar acum, de când m-am pocăit, de când m-am întors la Dumnezeu şi mulţumesc lui Dumnezeu, dragostea şi bucuria şi fericirea care era odată la mine în casă acum s-a însutit, spune Sorin Mocanu, lăutar.
„Cu cât că… cânt, mă iubeşte şi omenirea care nu e pocăită. De ce? Că vede că nu mai fumez, s-a schimbat ceva puternic, care eu unde vedeam lumina seara, mă duceam acolo să beau cu persoana aceea”, spune Nicu Zâna, lăutar.
Nicu Zâna a fost odată sufletul petrecerilor. A cântat de mic la acordeon şi cu vocea. A urcat pe scene cu legende ale muzicii lăutăreşti, precum Toni Iordache sau Florică Roşioru. Când l-a cunoscut pe Dumnezeu se afla în mare necaz, ajunsese alcoolic, era bolnav de ulcer de la băutură.
„Și a venit sora şi mi-a spus: Nicule, vino la Dumnezeu, că uite în ce hal eşti! Dumnezeu poate să te vindece să laşi băutura, toate lucrurile, că Dumnezeu e bun şi te vindecă! Şi aşa e, că Dumnezeu vindecă şi în zilele noastre”, spune Nicu Zâna.
Tot talentul, tot simţul muzical, Nicu Zâna îl investeşte acum în cel pentru care cântă: Regele Iisus. A păstrat linia melodică a muzicii lăutăreşti şi a schimbat doar versurile, din lumeşti în cereşti.
Povestea lăutarilor pocăiți
Sorin Mocanu are 48 de ani şi de aproape 40 cântă la acordeon şi cu vocea. S-a pocăit cu cinci ani în urmă. Avea căutare, bani, talent, dar parcă era gol pe dinăuntru şi nu avea, de fapt, nimic.
„Eram într-una din zile în care, aşa cum v-am spus, ca fiecare lăutar obişnuia să facă un şpriţ, să facă un chef, iar într-una din zile eram într-o noapte în care petrecusem cu băieţii, am ajuns acasă şi ajuns acasă, am continuat la mine acasă şi într-o după-amiază trebuia să cobor undeva să mă duc să mai cumpăr, să mai cumpăr ceva băutură şi atunci un grup de fraţi ieşea din biserică, de la adunare, se terminase adunarea şi… Băi, ştiţi ceva? Aş vrea să am şi eu o dată un dialog cu voi, să pot să stau şi eu o dată cu voi, zic, dar ştiţi, nu vreau să vin în biserică”, povestește Sorin Mocanu.
Sociologul Gelu Duminică explică: „Suntem fascinaţi, de exemplu, de gospelul american. E acelaşi mecanism, prin simplul motiv pentru că în perioadele de robie, sclavie, pe care ambele etnii, naţiuni, să zicem aşa, le-au explorat, şi afro-americanii în SUA, şi romii în România, muzica rămăsese principalul mijloc prin care se transmiteau mesajele către ceilalţi. Erai supărat, dădeai muzica mai tare să te audă ceilalţi, erai bucuros, dădeai muzica din nou mai tare să te audă ceilalţi, pentru că comunitatea comunitară se auzea în momentul în care se auzea muzica, semnalul. La fel e şi acum. Lăutarii dau semnalul pogorârii cuvântului lui Dumnezeu”.
Pastorul Fane Macioi este stâlpul comunităţii de rromi din Glina şi cel care îi aduce pe lăutari la pocăinţă. Are 39 de ani şi este şi el un fost lăutar – în tinereţe a cântat cu greii manelelor, ca Adrian Minune si Ştefan de la Bărbuleşi. La 16 ani a început să meargă la o biserică penticostală din sat şi un an mai târziu a cântat la o nuntă care i-a schimbat viaţa.
„Doamne, am zis, mâinile astea, îi ziceam Domnului, să mi le iei, am zis, şi picioarele pe care le am, Doamne, să mi le iei, dacă eu mai cânt toată viaţa la nunţi din lume. Doar Ţie, îţi voi cânta pentru toată viaţa”, povestește pastorul Fane Macioi.
El a ridicat biserica penticostală în curtea casei lui. În fiecare duminică aici se strâng 400 de romi. Majoritatea sunt foarte săraci şi abia dacă au câteva clase. Singurul lor sprijin este Dumnezeu.
„Dumnezeu din ceruri să binecuvinteze păstorul nostru Fane, care e păstorul tuturor oilor. Acolo cine se duce la el, ne mângâie, el ne spune tot ce este bine să facem”, spune Paraschiva Pipiță.
„Biserica neoprotestantă, din fericire pentru ei, şi asta o spune un ortodox, fiind o biserică mai mică, reuşeşte ceea ce bisericile mari nu mai reuşesc, să fie mult mai aproape de oameni”, spune sociologul Gelu Duminică.
Din alcoolic, misionar
