Miercuri, 23 septembrie, în prima zi a Festivalului Internațional de Carte Transilvania, poeta Usha Akella (SUA), invitat special FICT 2026, a fost în Lounge-ul oficial din Piața Unirii protagonista dialogului „Rădăcinile pe care le purtăm cu noi. Identitate, migrație și puterea culturii de a crea comunități”, moderat de Ioana Rus, din echipa FICT. Discuția s-a purtat în limba engleză, în cadrul seriei Întâlnirile FICT. Evenimentul face parte din programul FICT, organizat împreună cu Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca.
Poezia care merge la oameni
Pentru Usha Akella, succesul nu a însemnat niciodată doar o carieră individuală de poetă. Crescută într-o cultură puternic comunitară, s-a întrebat de la început ce poate face pentru comunitate prin poezie. Răspunsul a fost „Poetry Caravan”, un proiect început în 2005, prin care a dus poezia la oameni care nu aveau acces la ea: în cămine pentru vârstnici, în spitale, în adăposturi.
„Cred că poezia poate schimba o inimă pe rând și poate alina singurătatea. Toți căutăm conexiune, iar când se întâmplă asta cu un poem de pe pagină, măcar câteva minute nu ești singur”, a spus Usha Akella.
În 2015 a lansat, împreună cu poeta Pramila Venkateswaran, proiectul Matwala, care urmărește să crească vizibilitatea poeților sud-asiatici din Statele Unite. Anul trecut, proiectul a împlinit zece ani, iar în ultimul an au avut 20 de evenimente. „Nu am câștigat niciodată un dolar din el”, a spus ea. „Am câștigat o altfel de satisfacție, sufletească.”
Un poem, spune ea, e încheiat abia când îl citește cineva, fie într-o sală de festival, fie într-o cameră de spital.
Acasă, dincolo de o hartă
Întrebată unde se simte acasă, poeta a descris migrația ca pe o succesiune de faze: dezrădăcinarea, absorbția, întoarcerea acasă fără să te mai simți acasă, apoi senzația că nu aparții nicăieri, și, în cele din urmă, că aparții pretutindeni.
„Mi-ar plăcea să cred că aparțin pretutindeni și că mi-am găsit umanitatea și universalitatea tocmai pentru că am plecat din India”, a zis poeta.
Nu a ascuns însă dorul: de aerul poluat, de praful de pe străzi, de recitările vedice din copilărie, de vocea mamei dimineața. Despre ce a pierdut, a vorbit despre pământ și despre bunica ei, a cărei moarte a descris-o ca pe tăierea unui cordon ombilical. A adăugat, zâmbind, că într-o țară nouă pierzi și subtextul: trebuie să explici lucruri mărunte, precum faptul că „curry” nu există ca ingredient, ci doar ca fel de mâncare, iar condimentul e turmeric.
Ce a descoperit despre sine: reziliența. „Orice imigrant își dă seama cât de rezistent este. Ți-ai lăsat rădăcinile și trebuie să crești rădăcini noi când ești adult. Nu e ușor.” Despre rădăcini, în ansamblu, a fost scurtă: „Cum ai putea crește fără rădăcini? Nu există creștere fără ele.”
Un vers scos din context
Usha Akella a povestit și despre volumul I Will Not Bear You Sons, apărut în 2022. Un singur vers dintr-un poem despre infanticidul feminin, o realitate în mai multe culturi, a fost distribuit pe rețelele sociale, scos din context și citit literal. Reacția a fost una violentă, cu mesaje de ură și amenințări. Poeta a spus că ar scrie poemul exact la fel și a vorbit despre natura poeziei.
„Poezia nu e limbajul literalului. Este o formă foarte figurativă, simbolică și sugestivă.”
A explicat că poezia sa a fost primită, la început, cu dificultate: cei care o vedeau drept poetă spirituală nu își acceptau poezia feministă, iar cei care o iubeau pe cea feministă erau stânjeniți de cea spirituală. Cu timpul, a înțeles că nu există nicio contradicție: „Nu suntem un singur punct. Suntem mereu un spectru al ființei.” Acum scrie orice poem își dorește, fără să-l definească.
Seara s-a încheiat cu lectura poemului „Jerusalem”, scris după o vizită în Israel, în care o femeie hindusă se adresează orașului.
FICT 2026 continuă cu numeroase evenimente, până inclusiv duminică, 27 septembrie. Clujenii sunt așteptați să se bucure de cărți, lansări de carte și discuții cu autori.






