Acasă Eveniment „Moartea joacă Poker”, interviu cu Bianca Tămaș despre cea mai recentă carte,...

„Moartea joacă Poker”, interviu cu Bianca Tămaș despre cea mai recentă carte, despre cum a pierdut oameni și despre îngerul ei păzitor

37
0
Interviu Bianca Tămaș
Timp de lectura: 5 minute

Am cunoscut-o pe Bianca în această primăvară, a fost un aer proaspăt la fel ca cel al primăverii. De atunci mi-am dat seama cât de mult valorează ca scriitor. A scrie în zilele noastre necesită mult talent deoarece deja s-a scris despre aproape orice, iar ceea ce scrii acum trebuie să fie narat cu ceva în plus față de ce s-a mai povestit până acum. Bianca a dovedit că are acel ceva și în cărțile pe care le-a mai scris până acum.

Tânăra de 28 de ani își va lansa cea mai nouă carte pe data de 22 septembrie, iar titlul acesteia este cât se poate de incitant „Moartea joacă Poker”. O carte care a fost începută acum un deceniu, dar știm cu toții că lucrurile mărețe necesită mult timp, nu apar peste noapte. Am discutat cu Bianca despre iubire, despre înșelat și despre lucrurile pe care le-a învățat pe parcursul acestui deceniu. Pe scurt, un interviu despre viață, îngeri și moarte.

  • De unde ți-a venit ideea cărții, și personajele care sunt într-o antiteză atât de mare, viață moarte?

Ideea cărții a apărut prin 2011, atunci am început să scriu. Inițial cartea trebuia să fie despre mine. Apoi, pe măsură ce scriam, povestea mea nu mai avea sens, așa că am lăsat-o să se piardă și m-am concentrat pe celelalte personaje și pe poveștile care se conturează într-un mic oraș de provincie, cum este cel în care am crescut eu. De fapt, între Moarte și Înger nu este o antiteză atât de mare. Cei doi formează o echipă, se ajută unul pe celălalt, sunt prieteni – oarecum forțați de împrejurări și, când se plictisesc, ca să mai treacă timpul, joacă poker.

  • Pentru cine scrii?

Scriu pentru mine în primul rând, abia apoi pentru cei care doresc să citească. Pe zi ce trece însă observ că tot mai mulți oameni doresc să mă citească, iar asta nu poate decât să mă bucure. Nu că mă citesc neapărat pe mine, ci că se bucură de lectură, oricare ar fi ea. Dar, după cum ziceam, scriu pentru mine, scriu ca să nu îmi pierd mințile. Cred că de-a lungul anilor asta m-a menținut pe linia de plutire, deoarece sunt o persoană mult prea sensibilă, mult prea empatică și atunci când am simțit că viața mă copleșește, am scris.

  • Cum ai descrie povestea cărți într-o frază?

Un profesor, soția lui, o amantă, un scriitor, un tânăr care își dorește să moară, o Moarte și un Înger, fără o legătură aparentă între ei, creează povestea noastră care abordează diverse tematici cu care ne confruntăm zi de zi: depresia, singurătatea în relație, efectele pe care plecarea în străinătate a părinților o poate avea asupra copiilor.

  • Ai făcut vreun compromis pentru a scrie această carte?

Cred că pot spune că am pierdut oameni ca să scriu această carte. Dar nu-mi pare rău. Au fost acele persoane care nu au înțeles că aveam nevoie să scriu și care s-au simțit neglijați când nu răspundeam la telefon sau nu ieșeam în oraș pentru că voiam să creez. Dar e bine, fiindcă acei oameni nu aveau loc în viața mea, tocmai din acest motiv.

  • Ce faci atunci când poți fugi de orice nu-ți place, dar de gândurile tale nu poți scăpa?

Haha. Pentru un om cu anxietate, întrebarea asta m-a lovit puțin. Nu poți fugi de orice nu-ți place, din păcate. De gânduri e și mai greu să scapi. Până la urmă, viața e cu bune și cu rele. Le acceptăm pe toate. Dacă ar fi doar bune, cred că ne-am plictisi. Ar fi la fel ca și cum am merg pe un drum drept, iar în jur e doar câmpie, nu vezi dealuri, munți, câmpii, un copac sau măcar o pietricică în drum. Dar pentru gândurile care nu-mi dau pace… le aștern pe foaie și apoi se potolesc.

  • Lucrezi la această carte de un deceniu. În tot acest timp lung cum ți s-a schimbat perspectiva asupra vieții?

Am trecut prin multe situații neplăcute, dar am avut parte și de întâmplări și oameni extraordinari. Am învățat să nu mai iau viața chiar atât de în serios. Am învățat să fiu mai calmă, să gândesc de două ori înainte să acționez, să nu mai pun atât de mult suflet. Am crescut, m-am maturizat, am devenit cu adevărat eu. Până acum, m-am căutat. Încă mă caut, dar foarte multe lucruri le-am descoperit. Știu mai bine ce îmi place, ce nu, ce vreau de la viață și de la oamenii cu care mă înconjor.

  • Cine este îngerul tău păzitor?

Fratele meu. Chiar dacă el este cu cinci ani mai tânăr decât mine, de vreo opt ani încoace am devenit cei mai buni prieteni. El este cel care mă ceartă cel mai des și apoi el este cel care vine și mă mângâie. E punctul meu de sprijin. Îmi dă cele mai bune sfaturi, știe mereu când ceva nu e în regulă cu mine, știe cum să discute cu mine astfel încât să și ascult. Noi avem o vorbă: de când el s-a născut, am fost frați, dar am devenit prieteni abia 15 ani mai târziu. Eu sunt o persoană foarte caldă și îmi place să arăt afecțiune. El nu e așa. Însă mereu când am mai mare nevoie, chiar dacă nu spun, vine, mă ia în brațe, mă pupă pe frunte și îmi spune că mă iubește. Știu că mereu va fi acolo și că vom cuceri lumea împreună.

  • Care sunt lucrurile fără de care nu ai putea scrie nimic?

Fără degete, foaie, pix sau tastatură. Glumesc. Cred că fără vin și țigări. Glumesc din nou. Da, știu… nu mă prea pricep la glume.

Nu aș mai putea scrie dacă aș înceta să fiu atentă la tot ce se întâmplă în jurul meu, pe stradă, în autobuz, în familie, în grupul de prieteni. Am „furat” multe frânturi din viețile altora și le-am așezat în scrierile mele.

  • Crezi ca este important să pierzi o persoana iubită pentru a prețui mai mult dragostea?

Cred că dragostea este singurul lucru care nu ar trebui să se uzeze. Dar uite că totuși o face. Mă rog, noi o uzăm, nu o apreciem, nu suntem conștienți de cât este de sfântă. Dăm cu piciorul în ea, ne batem joc, renunțăm. Nu trebuie să pierzi persoana iubită ca să prețuiești mai mult dragostea. Trebuie să o prețuiești și atât.

  • Ce scop are înșelatul, în viață, dar și în carte?

De-a lungul anilor am discutat cu multe persoane despre motivele pentru care au înșelat. Unii fiindcă s-au plictisit, alții fiindcă simțeau nevoia de adrenalină. O cunoștință mi-a zis în urmă cu ceva vreme că bărbații înșală fiindcă e ceva nou, dar femeile când o fac, o fac cu sufletul. Nu cred că e chiar așa. Mai ales că majoritatea dintre cei cu care am stat de vorbă mi-au mărturisit că au înșelat fiindcă le lipsea ceva din relație. Au discutat cu partenerul, nu le-a oferit acel ceva, așa că l-au căutat în altă parte, înșelând. Asta nu înseamnă că au și găsit, ci doar că au căutat. Asta este și ideea din carte. Anton își înșală soția fiindcă îi lipsește ceva. La început ai crede că îi lipsește sexul, dar pe parcurs aflăm că, de fapt, el avea nevoie de altceva și nici măcar nu a știut până nu a găsit.

  • Care este personajul din carte de care te-ai îndrăgostit, și de ce?

Îți dai seama că le iubesc pe toate. Însă Moartea, clar, e preferata mea. Are acel „nu știu ce” care te face să o îndrăgești. Se crede șmecheră, se arată așa la suprafață, dar de fapt e mult mai profundă și adoră poveștile de dragoste. Vede oamenii cu adevărat, le vede esența, le vede poveștile. Pare rea și nepăsătoare, dar când colo, e doar o mască. De ce ar avea Moartea nevoie de o mască? Fiindcă a stat prea mult printre oameni.

  • Ce sfaturi i-ai da scriitorilor care sunt la început

Să citească, să citească și iar să citească. Apoi să scrie puțin. Apoi să mai citească și când se vor uita peste ce au scris, garantat vor modifica tot și vor scrie mult mai bine.

Lansarea cărții va avea loc pe data de 22 septembrie, ora 19:00, strada Taberei nr. 3, Cluj-Napoca.

Articolul precedentMotivele pentru care bunicii noștri duceau un trai sănătos, fără boli și trăiau mai mult
Articolul următorSurse: Fiul patronului Cris-Tim, Radu Timiș, arestat pentru trafic de droguri