Acasă FEATURED Mara Torge, clujeanca de 17 ani care a impresionat întreaga lume cu...

Mara Torge, clujeanca de 17 ani care a impresionat întreaga lume cu talentul ei la vioară

199
1
mara torge

Mara Torge, la doar 17 ani, iubește să cânte la vioară, reușind să transmită emoție la nivel internațional: „Este un drum greu, dar merită”.

Mara Torge a început să cânte la vioară de la vârsta de 7 ani, când era în clasa I, dar s-a îndrăgostit prima dată de vioară la vârsta de 3 ani, când mergea la bunica ei și vedea o vioară într-un top, undeva, ascunsă în debara și de atunci a insistat în fața părinților ca ea să înceapă să cânte. În prezent, studiază la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca.

Tânăra violonistă a participat la diverse concursuri naționale și internaționale în cadrul cărora a câștigat diferite premii. Recent, Mara a câștigat premiul I la Concursul Internațional SUA ,,King’s Peak International Music Competition”, dar are și alte rezultate deosebite în cadrul altor concursuri cum ar fi, Concursul Național de Interpretare Șansă egală din Tg-Mureș, Concorso Internazionale ,,Citta di Massa” din Italia, ARTFest din Ploiești, Sopravista International Festival ,,Future Stars” din Italia, Fiestalonia Milenio din Spania, Winter Music Stars, Festivalul J.S. Bach din Cluj, Concursul Național ,,Viva la Muzica” din Zalău, ș.a.

Arta presupune să atingi inimi

În general, Mara caută să participe la cât mai multe competiții pentru a se ține în formă, pentru a menține un ritm constant în ceea ce privește programul de studiu, dar și pentru a găsi oportunități pentru a fi văzută și pentru a cunoaște persoane care ar putea să-i deschidă drumuri în continuare.

Prima sa profesoară a fost  Liuța Câmpeanu și cea care a făcut-o să creadă în ea, în vocația sa, că poate să-și urmeze un vis care abia atunci începea să prindă formă: ,,Ea m-a învățat că arta presupune să atingi inimi. Și asta încerc să fac de atunci”.  În general, când ai lucrări la vioară ai nevoie de un corepetitor, iar Angela Albu a fost tot timpul alături de Mara: „Oricând am nevoie mă ajută și cântă cu mine și îi mulțumesc din suflet pentru tot efortul pe care îl depune, pentru că într-adevăr este un efort uriaș”.

Vocația aceasta vine și cu compromisuri: „Cel mai mare este timpul. Trebuie să-ți ocupi mult timp cu studiul, nu mai poți să ieși în oraș cât ai vrea să ieși, nu mai poți să stai noaptea târziu cât ai vrea să stai noaptea târzi pentru că trebuie să te trezești să studiezi de dimineață. Cât timp iubești ceea ce faci, lucrurile acestea devin minore”.

Tânăra violonistă a întâmpinat probleme mari cu gestionarea emoțiilor și avea o panică constantă atunci când trebuia să iasă pe scenă, dar cu cât a continuat să cânte și să îndrăgească ceea ce face, totul din jurul ei scădea și rămânea doar ea și vioara.

Ceea ce mă definște nu este faptul că eu cânt la vioară, ci faptul că eu iubesc să cânt la vioară

În această perioadă pandemică, Mara se adaptează, deși s-a văzut o schimbare enormă și a afectat această industrie a muzicii: „Am trecut din față în față, la totul online. Nu mai există concerte, există doar înregistrări, nu mai există concursuri, există doar întregistrări. E un impact foarte mare psihic, e foarte obositor, te termină”.

Artiștii din familie

,,Am cântat și cu fratele meu în duet și e o experiență interesantă. Fratele meu cântă la chitară. Într-adevăr este greu să cânți cu cineva din familie pentru că inclusiv certurile sunt altfel. Și pe lângă faptul că e greu, e un sentiment extraordinar, e o conexiune cum nu găsești nicăieri altundeva, simți persoana de lângă tine, îți dai seama că e acolo fără să te uiți, e ceva absolut extraordinar. Toată lumea e mândră de noi și noi suntem mândri de noi, dar avem o familie frumoasă și fiecare are tot felul de talente care se manifestă în diferite moduri”.

Concursul Internațional SUA ,,King’s Peak International Music Competition”

,,Inițial nu am avut nici o așteptare. M-am gândit că este ceva mult peste nivelul meu. Ceva ce n-aș putea atinge, dar am zis că trebuie să încerc, nu am ce pierde. Și am fost extraordinar de surprinsă când, chiar m-au premiat cu premiul I, am fost în extaz. A fost o fericire cum nu a mai fost de mult. S-a desfășurat în două etape. În principal, trebuia să trimiți o descriere despre tine, să trimiți niște videoclipuri, în funcție de ce cereau la fiecare categorie. Acele videoclipuri au fost vizionate de un juriu, după care s-a făcut o selecție între primii participanți, s-a trecut în etapa a doua, unde au fost rejurizate aceleași videoclipuri, urmând să fie premiate”.

Mara Torge dedică, în principiu, undeva la 4-5 ore pe zi viorii, deși își dorește să îi aloce mai mult timp. Acesta este norocul de a fi în Colegiul de Muzică, profesorii ne înțeleg, sunt foarte înțelegători și în momentul în care se știe că elevul dorește să facă performanță către instrument, ne lasă moale, ne lasă să lucrăm pentru ce avem, ne înțeleg, mută deadline-ul dacă trebuie, îți dau alte teme, este multă înțelegere din partea lor. Foarte obositor, mai ales pentru noi este obositor pentru că în general obosești foarte tare în momentul în care studiezi pentru că îți divizezi atenția către partitură, către mâini, în același timp să fii și muzical, și mai trebuie să-ți divizezi atenția către professor, nu mă ajută absolut deloc.

Nu pot face absolut nimic fără muzică

„O să sune clișeic, dar îmi place să ascult muzică, ascult muzică tot timpul, nu pot face absolut nimic fără muzică. Ascult muzică când învăț, ascult muzică când mă îmbrac, ascult muzică absolut tot timpul. Îmi place să citesc, este o pasiune care vine de mult, de când eram mică iubeam să iau o carte și să stau eu în lumea literelor. Și când mai este timp, pentru că cu cât crești, instrumentul îți ocupă mai mult timp, îmi place să desenez, uneori mai desenez”.

În viitor Mara Torge își dorește să călătorească cât mai mult, să lucreze cu cât mai mulți oameni, pentru a descoperi cine este cea mai potrivită persoană pentru a o conduce pe drumul pe care ea dorește să-l urmeze.

,,Este un drum greu, dar merită. Merită la maxim. Să faci muzică înseamnă să creezi o lume a ta, o lume nouă care nu mai există pe care apoi, să o dăruiești celor din public, și cred că momentan toată lumea are nevoie de ceva nou, de creație”.

Andreea Ilinca Jurablea, anul I, Jurnalism în cadrul FSPAC

CITEȘTE ȘI:

Interviu cu scriitoarea Bianca Tămaș: „Scrisul m-a scos din foarte multe belele”